starul si umbrele

Ai incercat vreodata sa patrunzi in inima unei piese, unei melodii, unui cantec?
Adica sa-i asculti bataia inimii, cum nu ai facut-o niciodata pana atunci.
Sa simti ca acel cantec are si altceva de oferit in afara acelui sunet principal care-l auzi de fiecare data atunci cand preocupat fiind in patima ta “de mare cantaret” sa fredonezi versurile uiti sau mai bine zis neglijezi complet suntele secundare care imping de la spate sunetul primar pe care-l aduc la rangul de star. Da, uita-l pe el, starul, sunetul principal sau haina care acopera restul cantecului si straduieste-te sa descoperi si umbrele, acele sunete secundare. Sa dezbraci incet dar sigur piesa de celelalte vesminte pana reusesti sa ajungi in punctul culminant si anume la ultimul articol, lenjeria intima, dar atunci ea, melodia te va opri si-ti va spune: “ai avut 3 minute si 15 secunde la dispozitie, gata ti-a ajuns, esti la fel ca celelalte mii de persoane care ma asculta zi de zi si nu ma inteleg absolut deloc. Sterge-ma din memoria ta! Uita-ma! Te urasc!”